Vin americanii

Conform unei note destinate mass mediei, emise de biroul purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americi, astăzi, duminică 12 august, asistentul pentru afaceri europene și euroasiatice al secretarului de stat, domnul Philip H. Gordon, va fi la București, România, unde se va întâlni cu „oficiali guvernamentali cu rang înalt, pentru a discuta preocuparea pe care Statele Unite o au cu privire la acțiunile recente ale Guvernului, ce au amenințat sistemul de interdependențe și control democratic ale puterilor statului”, numit în limba și cultura americană checks and balances, și „au slăbit instituțiile independente”.

Indiferent de ceea ce se va întâmpla pe parcursul acestei vizite, precum și ce va zice unul sau altul dintre cei implicați în ea, vizita asistenului secretarului de stat are câteva semnificații ce trebuie reținute cu atenție, de oricine este interesat de subiect.

Prima și cea mai importantă este că domnul ambasador al Statelor Unite la București este complet depășit de situație. Credibilitatea sa este la pământ, atât în fața Guvernului american, cât și între actorii băștinași, care duc actuala luptă pentru puterea politică. Instumentele cu care acesta a încercat să controleze situația locală și să determine un curs ce este favorabil intereselor americane în România s-au dovedit a fi inadecvate și complet ineficiente.

Numai așa se explică de ce a fost nevoie ca un oficial cu rang semnificativ, echivalentul unui director într-un minister-tip al afacerilor externe, să se deplaseze, pentru o zi întreagă, la București, cu o singură problemă pe agenda sa de lucru.

Momentul în care se petrece această vizită este unul de conjunctură.

Domnul asistent al secretarului de stat a însoțit-o pe doamna Hillary Rodham Clinton, secretarul de stat, la Istanbul, în Turcia, pentru discuții dintre cele mai serioase și stratgice cu guvernul local, referitoare la poziția comună privind Siria. De aici, s-a repezit până la București. Deci, nu a venit special de acasă pentru această vizită.

Din acest aspect al conjuncturii, rezultă că importanța pe care SUA o acordă situației din România este medie spre mediocră. Nimeni nu se așteaptă ca domnul Gordon să rezolve problemele de aici, să obțină ceva concret de pe urma vizitei. Aceasta este menită doar să spună sponsorilor americani că interesele lor sunt luate în seamă și protejate de actuala Administrație. De aceea, nota de presă subliniază deja „preocuparea” pentru ceea ce cred acești sponsori că s-a întâmplat în România.

Este de notorietate faptul că domnul Băsescu Traian, încă din primul mandat, s-a situat deliberat în rolul de sugaci al organului genital al „licuriciului cel mare”, cum i-a spus domnia sa, în privat dar înregistrat audio, statului american. Ori, toată lumea a înțeles că această metaforă nu se referă la administrarea de plăceri sexuale orale, ci la satisfacerea unor interese americane în România.

La fel de notoriu este că aceste interese sunt de două feluri. Sunt cele strategice, statale și sunt cele private, economice. Despre cele statale putem zice că sunt bazele americane de pe teritoriul României, sistemul de apărare anti-rachetă și participarea României cu forțe la operațiunile americane din Lume. Iar între cele economice putem aminti contractele cu firme americane pentru autostrăzi, de exploatare a resurselor subsolului și de achiziții de armamente.

Domnul Băsescu a avut o infinită grijă să explice oricărui interlocutor american pe care l-a întâlnit că toate aceste interese sunt bine servite în România doar pentru că domnia sa este președintele ei. Altfel, cine știe... Cel puțin așa rezultă din telegramele Ambasadei Americii la București, dezvăluite cu ceva timp în urmă de WikiLeaks și niciodată contestate în ceea ce privește veridicitatea conținutului lor.

Ne putem duce cu gândul că, dacă domnul Băsescu a urlat atât de gutural și îndelung că este victima unei lovituri de stat, este foarte probabil ca, în particular, să le fi zis americanilor și mai de rău despre situația în care a fost pus de Parlamentul României și, mai apoi, de populația majoritară a acesteia, la referendumul de demitere a domniei sale din funcția de președinte de Țară. Nu degeaba a adus în discursul public tema postului de radio „Vocea Rusiei”, care ar fi dat instrucțiuni de răscoală milioanelor de români, la fel cum Europa Liberă sau Vocea Americii dădeau instrucțiuni opozanților regimului Ceaușescu.

Nu cred că Administrația Obama are vreo temere că interesele sale strategice nu ar fi la fel de bine servite de oricine ar ajunge la guvernarea României. În condițiile actuale, atât domnul Crin Antonescu cât și domnul Victor Ponta aproape că au jurat că vor servi aceste interese, fără abatere. Mai mult chiar, prin semnarea acordului cu Fondul Monetar Internațional, au adus garanții că nu se vor depărta de la linia guvernelor precedete, controlate și conduse de domnul Băsescu.

Nu la fel de clară este poziția românilor față de interesele private americane de la noi. Iar această poziție este mult mai presantă pentru domnul Obama și partidul său decât cea privind interesele de stat americane, pentru că suntem într-un an electoral decisiv pentru democrați și, deocamdată, majoritatea fondurilor de campanie se duc la opozanții lor republicani, ceea ce crează o mare îngrijorare. Administrația Obama nu își poate permite să neglijeze preocupările unor firme ca Bechtel, Boeing sau Chevron că interesele lor nu vor mai fi reprezentate de domnul Băsescu Traian personal.

Problema cea mai serioasă este că firmele private americane au ales să își promoveze interesele lor în România prin acceptarea sau chiar încurajarea sistemului de corupție de stat de la noi. Adică, în loc să încurajeze sau chiar să sponsorizeze dezvoltarea unui sistem democratic și a unei piețe deschise, în care produsele americane să poată concura și să fie preferate datorită avantajelor de piață pe care le oferă, acești privați au preferat să „cumpere” demnitari de rangul cel mai înalt și alți agenți de influență autohtoni.

Dacă ar fi ales prima variantă de acțiune, acum, la schimbarea garniturii guvernamentale, nu ar trebui să aibă emoții că noii demnitari nu vor fi la fel de corupți ca ceilalți. Oricum, vor avea de suportat costuri suplimentare, mai ales că marile contracte private americane cu statul român nu au început încă să aducă benificiile așteptate.

Deci, singura întrebare serioasă la care va trebui să răspundă vizita domnului asistent al secretarului de stat Gordon la București este care costuri vor fi mai mici? Să fie cele de susținere în continuare a domnului Băsescu, în pofida tendinței populare de demitere a sa, ori cele de „cumpărare” a noilor demnitari de rang înalt?

Dacă ar fi să mă întrebe pe mine, eu le-aș recomanda să înceapă să investească în sistemul democratic funcțional, în combaterea și eradicarea corupției și în promovarea transparenței politice și economice, în România. Chiar dacă beneficiile unei astfel de investiții vor fi mai mici decât cele în persoane obediente, ele vor fi sigure și de lungă durată.